Ii simteam rasuflarea calda ce imi gadila gatul ,mainile ce alunecau pe coapse si saruturile inabusitoare ,muschii mi se incordau cu fiecare atingere,iar dispretul crestea! Stiam ca nu pot sa dau gres ,eram o Adeaburn, stiam ca trebuie sa imi duc planul la capat,dar imi era greu sa ma controlez fiecare muschi imi pulsa nervos !
Incercam cu greu sa ma controlez, dar fiecare scena cu Caleb mort imi provoca si mai multa suferinta, era in joc viata mea, dar pana la urma eu de ce mai traiesc??? Imi este nespus de greu sa duc in fiecare zi aceeasi bataliie, in fiecare zi fara Caleb, dar nu am sa renunut am sa imi dau sema de ce l-au omorat tocmai pe el??? De ce eu?? Cu ce am gresit??? Astfel, de intrebari imi invadau in fiecare zi gandul, intrebari care nu duc la nimic care ma afunda si mai mult in suferinta , dar nu vreau sa incetez, acum sufar din nevoie, sufar pentru ca de nu as suferi as fi moarta, as fi o persoana stearsa si as inebuni!
-De ce?? intrebare imi scapase, gandurile imi invadau mintea prea tare ca sa la mai pot tine in frau.Doream sa il intreb cu ardoare despre Caleb, dar nu voi continua. Atepata sa ma intrebe ce vreau sa stiu , dar nu facea asta, se uita insistent la mine, parca imi citea gandurile , fruntea ii se incretise, iar ochii ii straluceau puternic, buzele lui se intredeschisese pregatite sa imi spune ceva:
-Acum stiu cine esti!!! nu stiam la ce se refera , dar sub inconstientul meu stia. Esti Jackie Adeaburn!! Sa stii ca te asteptam, chiar ma intrebam cand vei veni! Inteleg vrei sa te razbuni, cata poezie!!
Eram confuza, dar nu stiam de ce .
-De ce ?? Ce ti-a facut ca sa-l omori??
La auzul intrebarii a inceput sa rada ca un nebun , stiam ca nu o sa primesc un raspuns clar.
-Nu iti voi spune!
-Spune-mi sau vei muri! carne imi svacnea de furie.
-Oricum voi muri , chair crezi ca ma voi astepta sa ma omori cu un cutit, desigur asa ai vrea sa cred, dar ei bine stiu ca mai otravit. Perfecta sincronizare!!!
Cuvintele lui ma buimaceau, priveam agiatata in jur si nu stiam ce se intampla, atunci, am observat pe fruntea lui un punct rosu, fara sa mai gandesc exact am sarit dupa pat, inainte ca Marco sa fie impuscat in cap. Intr-un fel eram fericita pentru ca nu murise din cauza mea(otrava nu isi facuse efectul), dar probabil in seara aceasta voi muri si eu!
In poseta mea aveam o arma ,dar era in raza de actiune a lunetistului asa ca am mers in" patru labe" pana la usa reusind sa ies din camera.In sufragerie nu era nimeni, dar casa era incercuita, acum toate antrenamentele pe care ne obliga tata sa le facem imi erau de folos.Ascultam, era incercarea mea de a gasi o scapare, din bucatarie sa auzeau zgomote, am mers pe varfuri pana acolo, usa era intredeschisa , iar cateva sforaituri cufunadau inteaga incapere acompaniate de un iz de bautura. Cu capul pe masa cineva adormise, camera nu avea ferestre asa ca am intrat, speram ca de la acest adormit voi afla ceva.
-Hei, trezeste-te, dar nimic am incercat de mai multe ori , dar nicio reactie. Imi luam gandul ca acest adormit m-ar putea ajuta, bucataria ducea spre alta camera , de fapt era un hol cu deschidere spre subsol. In subsol am fost uimita sa observ ca intreaga casa era monitorizata, ma inselasem casa nu era incercuita , lunetistul actionase de unul singur, de altfel si eu eram pe cont propriu. Acum tot ce trebuia sa fac era sa plec de aici cat mai repede.
-Hei cinei acolo?
Trebuia sa fie adormitul din bucatarie, dar impactul era prea mare.
-Caleb, tu esti? nu mi-am dat seama de ce l-am intrebat pt ca dupa ce il studiasem mai bine am observat ca doar ochii seamana ,dar asemanarea pentru mine era enorma.
-Acum stiu cine esti!!! nu stiam la ce se refera , dar sub inconstientul meu stia. Esti Jackie Adeaburn!! Sa stii ca te asteptam, chiar ma intrebam cand vei veni! Inteleg vrei sa te razbuni, cata poezie!!
Eram confuza, dar nu stiam de ce .
-De ce ?? Ce ti-a facut ca sa-l omori??
La auzul intrebarii a inceput sa rada ca un nebun , stiam ca nu o sa primesc un raspuns clar.
-Nu iti voi spune!
-Spune-mi sau vei muri! carne imi svacnea de furie.
-Oricum voi muri , chair crezi ca ma voi astepta sa ma omori cu un cutit, desigur asa ai vrea sa cred, dar ei bine stiu ca mai otravit. Perfecta sincronizare!!!
Cuvintele lui ma buimaceau, priveam agiatata in jur si nu stiam ce se intampla, atunci, am observat pe fruntea lui un punct rosu, fara sa mai gandesc exact am sarit dupa pat, inainte ca Marco sa fie impuscat in cap. Intr-un fel eram fericita pentru ca nu murise din cauza mea(otrava nu isi facuse efectul), dar probabil in seara aceasta voi muri si eu!
In poseta mea aveam o arma ,dar era in raza de actiune a lunetistului asa ca am mers in" patru labe" pana la usa reusind sa ies din camera.In sufragerie nu era nimeni, dar casa era incercuita, acum toate antrenamentele pe care ne obliga tata sa le facem imi erau de folos.Ascultam, era incercarea mea de a gasi o scapare, din bucatarie sa auzeau zgomote, am mers pe varfuri pana acolo, usa era intredeschisa , iar cateva sforaituri cufunadau inteaga incapere acompaniate de un iz de bautura. Cu capul pe masa cineva adormise, camera nu avea ferestre asa ca am intrat, speram ca de la acest adormit voi afla ceva.
-Hei, trezeste-te, dar nimic am incercat de mai multe ori , dar nicio reactie. Imi luam gandul ca acest adormit m-ar putea ajuta, bucataria ducea spre alta camera , de fapt era un hol cu deschidere spre subsol. In subsol am fost uimita sa observ ca intreaga casa era monitorizata, ma inselasem casa nu era incercuita , lunetistul actionase de unul singur, de altfel si eu eram pe cont propriu. Acum tot ce trebuia sa fac era sa plec de aici cat mai repede.
-Hei cinei acolo?
Trebuia sa fie adormitul din bucatarie, dar impactul era prea mare.
-Caleb, tu esti? nu mi-am dat seama de ce l-am intrebat pt ca dupa ce il studiasem mai bine am observat ca doar ochii seamana ,dar asemanarea pentru mine era enorma.
