5Nu din nou!

Nu mai aveam niciun motiv sa  raman la scoala asa ca am chiulit la ultimile ore si m-am indreptat spre... casa.. nu tu spre un bar sau vreun club ca oricare adolescent ,care trage chiulul.Acasa l-am gasit pe Kevin pregatit pentru plecare, imi parea rau ca pleaca, in ultima vreme il vedeam foarte  rar.Vazandu-l mi-am amintit de perioada copilariei, in aceea perioada cand nu ne intelegeam deloc ca, de altfel, ca orice frate cu sora lui.Ne certam in fiecare zi si nu era chip sa mancam in aceeasi camera pentru ca ne bateam cu mmancare ,toate acestea pana intr-o zi, in aceea zi Dumnezeu ne-a facut sa ne intreebam de ce ne certam si cum nici unul dintre noi nu avea un raspuns argumentat am devenit cei mai buni prieteni pe langa faptul ca mai eram si frati.
 Kevin isi pregatea bagajul fiind foarte mult deoarece venise acasa pentru o scurta perioada la rugamintile mamei care vazandu-ma in starea acesata a considerata ca bunul meu frate m-ar ajuta sa imi revin din satrea de nostalgie in care ma aflam.Si avuse drepatate zilele alaturi de el sunt, pentru mine, mai linistitoare, ma face sa nu mai ma simt singura, dar acum vazandu-l ca pleaca un nod in fat imi strangula vocea. 

-Buna Kevin, dar pleci? vocea mea era mai indurerata decat am crezut

-Da ,trebuie !tonul era mai bland ca de obicei, stiam ca nu vroia sa plece, dar ceva il impiedica sa mai stea aici , cu noi, cu mine.

-Imi esti dator sa stii ca ai promis ca imi vei spune de ce nu mai stai aici si de ce nu ami vorbesti cu tata. Spune-mi el  e de vina, el ti-a facut asta? Si te rog nu ma minti pentru ca deja imi este foarte greu vazandu-te din an in Pasti!

-Bine iti voi spune, dar  nu am foarte mult timp am un avion de prins. O mai tine minte pe Lindsay Hale?

-Da…a fost prima ta prietena nu?

-Da eram mai mult decat prieteni.

-Mi-am dat seama chiar daca tu nu voiai sa recunosti.

-As fi vrut daca as fi putut, tata nu era de acord cu relatia noastra asa ca a incercat cat de mult a putut sa ne desparta, dar  vazand ca nu poate a renunutat, cel putin noi asa am crezut ,pana cand  Lindsay a ramas insarcinata.

Probabil fata imi trada surpinderea, chiar nu imi era greu sa imi dau seama ce ii facuse tata.

-Lindsay a avortat?

-Nu, nu era decisa daca ea chiar  vrea sa renunte la copil , dar dupa si-l dorea nespus de mult si eu nu aveam nimic impotriva deciziei lui in fond era parte din mine si din ea. Tata a incercat sa -o oblige sa avorteze, dar Lindsay nu era proasta asa ca a luptat pentru copilul nostru.

-A reusit sa il pastreze?

-Da, dar nu era asta problema si ce facea dupa? Tata a amenintat-o in fel si chip si a reusit sa o faca disparuta, nu mai stiu nimic de ea de trei ani si ma doare pentru ca am iubit-o si inca o iubesc si cel mai mult ma doare faptul ca am un  copil pe care nu am putut sa il vad cum creste si incep sa cred ca nu am sa il vad vreodata. Tu stii da cat timp ii caut fara sa stiu nimic de ei?ii simteam tristetea in glas ,iar ochii ii erau umezi.Eram decisa  sa il ajut fie ca vrea sau nu, dar pentru inceput l-am luat in brate, iar de restul imi voi da incetul cu incetul seama de ce  trebuie sa fac chair daca va trebui sa cotrobai prin lucrurile tatei sau chiar sa il intreb pe el.

-Nu meritai sata Kevin tata a gresit mult, dardaca vrei te pot ajuta ,daca tata a facut ceva ca sa nu poti da de ei stiu unde sa gasesc informatii.

-Si daca spun ca am sa te impiedic,nu o sa continui sa faci ceea ce ai de gand sa faci? Isi ridicase spranceana in stilul lui caracteristic de dectectiv si de frate mai mare.

-Desigur ca …nu!

-Ma gandeam eu, daca afli ceva spune-mi ,acum trebuie sa plec.Si aaa… merci chiar ma ajuta nu am putut sa vorbesc cu nimeni despre asta. Pa surioara!

-Pa Kevin!

Ma gandeam sa ma apuc de cotrobait prin lucruruile tatei, dar exact atunci  am vazut masina parintilor parcand in fata casei “La naiba”.Offf..chiules si eu odata de la scola...ma rog, nu chiar odata, si sunt prinsa.Imi luasem geanta imediat si cand se ies pe usa ma bufnisem de mama.

-Oouu…scumpo ce faci? Nu ar trebui sa fii la scoala la ora asta?

-Aaa…mi-am uitat eseul la engleza si trebuia predat azi. Mai vorbim cand vin acasa acum nu am timp.ii spusem totul in fuga si in timp ce o sarutasem pe obraz.

Cum la ore nu ma duceam imi gasisem altceva de facut sa imi spionez noul professor de mate. Ce e? Trebuie sa aflu ce vant il aduce pe aici,dar inainte de a urca in masina ii auzisem pe parintii mei vorbind,probabil, despre mine.

-Arata groaznic.

-Are nevoie de ajutor.

-Daca nu isi revine vom vorbi serios cu ea si vom vedea cum vom proceda.

Hopa ..va trebui, macar, sa ma prefac ca sunt mai bine pentru ca altfel voi sfarsi la psiholog sau si mai rau la psihiatru.Imi lasase-m gandurile deoparte si ma indreptam spre parcare scolii, dar imediat mi-am dat sema ca profesorii au parcarea in cealalta parte si eu voi ramane mult si bine aici asteptand ca el sa plece cand el deja plecase .

Asteptarea e chinuitoare, mai sunt doua ore pana cand se termina programul scolar, asa ca din lipsa de ocupatie mi-am facut de lucru cu oglinda si da parintii mei aveau dreptate…sunt ingrozitoare.Am cearcane si privirea de om salbatic si ochii injectati cu tristete si sa nu mai vorbim de tenul super uscat.Nu am fost niciodata atat de neglijenta ,norocul meu e ca in masina am inca trusa de make-up, aplicandu-mi un strat de fond de ten si suliniindu-mi ochii cu un creion dermatograf si rimel.Hainele mele sunt la fel de oribile,mi-am dat jos hanoracul de marimea XXL  care imi este prea mare ramand intr-un top negru simplu ,dar elegant si colanti, dar am inlocuit hanoracul cu o jacketa neagra din piele care se pare ca a ramasa de ceva vreme in portbagajul masinii la fel si o pereche de botine.Cine a spus ca haina nu il face pe om are ce a mai mare dreptate, ma simteam chiar mai rau, ma simteam ca pomul de craciun, imi venea sa arunc toalele alea de pe mine si sa revin inapoi la hanoracul meu in care ma simteam in siguranta.
Toata grija pentru aspectul meu facuse ca timpul sa se scurga mai repede in asa fel inacta programul scolara se terminase, iar Troy Robinway trebuia sa apara din orice clipa.
Atentia imi fusese luata de telefonul meu care incepuse sa vibreze trezindu-ma din reverie. Primisem un mesaj:
            <<Imi cer scuze ,micuta mincinoasa...ups..asasina, ca te deranjez ,dar mmm...vreau sa faci ceva pentru mine ii vei spune profului tau adevarul.Si vei spune ca tu ai declansat explozia  si ca tu l-ai impuscat pe Marco.In fine ,intelegi tu, asasino, vei da vina pe tine!

                                                                                                                        -C!
Ps:Daca nu faci asta,voi trimite cateva fotografii frumoase cu tine si Marco politiei!>>

4 Intalnire cu un zeu

-Fetele, ma scuzati ca sunt nesimtit si va deranjez discutiile private, dar pot sa imi continui ora?

-Imi pare rau, nu am vrut sa va intrerup! M-am scuzat fata de profesorul de geografie care oricum era cel mai de treaba profesor.

-Nu eu imi cer scuze si imi permiteti sa imi continui ora ?

-Desigur!

-Ia stai putin tu de ce ai lipsit toata saptamana trecuta?

Chiar nu stiam cum sa raspund ,dar stiam ca fratele meu rezolvase treaba cu absentele pe toata saptamana.

-Din cauza unor problerme de sanatate. Ceea ce nu era departe de adevar, am zacut in pat doar vineri, dar sincer nu puteam sa ii spun ca ma fost in Italia ca sa ma razbun pe Marco Caprario, de care cu siguranta  nu auzise, si care a murit, dar se pare ca eu nu avusem niciun amestec in afara faptului ca ma aflam sub patul lui cand fusese impuscat in cap.

-De ce ai avut probleme de sanatate?

-Nu stiu.

-De ce nu stii??

-Si aceasta este modalitatea dumneavoastra de a ne chinui?

-Nu mi-ai raspuns la intrebare.

-La fel si d-vostra.

Profu’ incepuse a rade exact ca o pitipoanca starnind rasul intregii clase , dar in acelasi timp si furia mea pentru ca  nu aveam nuciun chef de astfel de jocuri.

-D-ra te-o fi chemand pe tine Adeaburn, dar pe mine ma cheama Chitkene! Remarca la care incepusem cu totii a rade in hohote chiar si profu’!

-Nu doresc la nimeni ghinionul de a avea numele meu.

-De ce?

-Nu mai conteaza, nu vreau sa ma plang. Norocul meu ca se sunase si nu mai eram nevoita sa raspund la urmatoarele intrebari. Urmatoarea ora aveam mate cu cea mai enervanta profesoara care exista in intreaga lume si cu siguranta ma va asculta doar ca sa imi puna o nota proasata pentru ca sentimentele noastre sunt reciproce.

-Hei Jackie ce mai faci?

-Ma bucur de cele cateva minute de libertate inainte orei de mate.

-Ce norocoasa esti!

-Dianne, te simti bine? E vorba despre ora de mate…

-Da si e tare.

Nu am fost nicodata foarte apropiata de Dianne  eram doar simple colege si nu stateam niciodata la taclale, dar oricum cu cine ma intelegeam eu?

-De cand iti place mate?

-Oooo..tu nu stii..profa de mate e in concediu medical si se pare ca e inlocuita de un… zeu! Pronuntate ultimul cuvant foarte ciudat aproape ca se excitase.Ma despartisem, de ea reusisem sa ,ma conving intr-un fel ca el nu murise cel putin doar ca sa gasesc un scop pentru care sa traiesc si in cazul in care Caleb e cu siguranta mort macar vreu sa ii aflu trecutul pentru ca mi-am dat seama ca nu stiam mai nimic despre el.

Am intrat in clasa curioasa totusi in privinta profului, am spus doar curioasa nu ma comparam cu cologele mele care isi reimprospatau machiajul holbandu-se intr-o oglinda pana cand acesta intrase.

-Drace. Nu m-am putut abtine atragan in mod cert atentia intregii clase inclusiv a lui si nu era din cauza aspectului, ci din cauza ca era el...adormitul din seara in care murise Marco si bag mana in foc ca nu era o simpla coincidenta era o legatura intre el si Caleb si in aceea seara el si a dat seama de asta pentru ca il confundasem cu el si chiar si acum am sentimentul acela de asemanare intre ei doi.

D-l Troy Robinway, acesta era numele noului meu profesor de matematica, se holbase toata ora la mine era mai mult decat clar ca stia cine  sunt, dar chiar nu eram pregatita sa recunosc.Ora se sfarsise asa ca am incerat sa plec din clasa fara ca cineva sa ma observe.

-Jackie poti sa ramai?

-Da, de ce?nu mi-a raspuns imediat de fapt asteptase ca sala de clasa sa se goleasca.

-Era sa nu te recunosc se pare ca te pricepi ai naibi de bine la deghizari ,dar niciodata nu mi-a trecut prin cap ca ochii tai sunt violeti, iar pielea maslinie.

-Eu chiar nu inteleg la ce va referiti sau acesta e o noua tehnica de agatat? Nu am astepata un raspuns pur si simplu am plecat, nu eram pregatita sa fac fata urmarilor, chair daca stiam ca el e singura persoana care ar putea sa imi spuna cate ceva despre Caleb.

3 Delirul

Fugeam prin ploaie, tocmai ma trezisem dintr-un cosamar in care visasem ziua in care Caleb murise, iar in aceea zi ploase! Tipam si fugeam, nu ma puteam opri si nu ma puteam controla, nici macar nu mai incercam, suferam, dar nu faceam nimic ca sa o opresc, dimpotriva nu credem ca pot traii fara ea.
Imi placea sa stau in ploaie pentru ca ma linistea si imi placea sa acult cum ploaiea se izbeste de pamant. Era singura melodie de care nu ma puteam plictisi. Ma asezasem jos si mi-am inchis ochii, era sublim, ma simteam mai aproape de Caleb, dar aveam un sentiment ciudat pe care nu stiam sa il interpretez si imi era frica sa imi fac vise desarte. De parca ploaia incerca sa imi spuna ca ea nu mi-l furase pe Caleb si ca el traieste, dar e  doar un simplu sentiment.
-Jackie! Unde esti? se pare ca mi se reamarcase lipsa, Kevin ma striga, incercam sa ii raspund ,dar nu puteam de parca ceva ma oprea. Mi-am dat seama ca nici nu ma pot misca ,eram impietrita. 
Am simtit cum Kevin ma ridica de jos si ma duce in casa, dar nu imi mai amintesc nimic de aici.

Soarele ma orbea,ma aflam in camera mea, iar ferestrele erau deschise.Stateam in pat si ma simteam de parca dormisem o saptamana intreaga ,nu mai suportam niciun minut in pat.
-Aaauuu! incercasem sa ma dau jos, dar o durere cumplita ma imoblizase la pat. Nu stiam care e motivul durerii mele, dar eram sigura de faptul ca era ca naiba. Imi adunasem toate puterile si evadasem.

Nu aveam destula putere pentru a merge fara ajutor asa ca m-am sprijinit de tot ce imi statea in cale, exact ca un bebelus. Ma fortam destul de mult pentru ca eram constienta ca daca voi cadea nu voi mai putea sa ma ridic oricat de mult as fi incercat.
Mintea mea cauta solutii, iar capul meu era plin cu imaginile de la antrenamente ,desi uram toate acestea pentru ca ma faceau sa ma gandesc ca o lupatatoare, ci nu ca o adolescenta obisnuita care in mod normal ar fi tipat ,cerand ajutor. Dar asta era problema mea: nu stiam sa cer ajutor ci doar sa lupt, dar acum doar asa puteam scapa, cu ajutorul lui Kevin.Ma agitam prea tare pentru ca nu eram libera, eram prizoniera propriului trup, ma simteam oribil.
-Kevin! Kevin! Ce naiba am? Kevin! Fratele meu soseste val-vartej in camera aducand odata cu el parfumul prajiturelelor mele preferta ,ala Kevin.
-Ce e?
-Nu ma pot misca! tipam de fapt ma razbunam pe el, dar am observat ca nu era deranjat de tonul vocii mele ba dinpotriva fata lui schita un zambet.
-Ce e asa amuzant??
-Tu...nu te-am vazut niciodata asa de neajutorata, iar daca ma gandesc mai bine nu mi-ai cerut ajutorul niciodata.
Ma asezase inapoi in pat si imi explicase ca imi voi reveni imediat si ca nu ma puteam misca din cauza uni medicament care mi-a fost administrat in urma delirului meu, iar el se alesese cu gatul plin de rani.Iar delirul meu era produs de suferinta mea dusa la extrem!!!!
Mancam amandoi prajiturele bucurandu-ne de timpul petrecut impreuna.
-Spune-mi ce s-a intamplat intre tine si tata! Te rog!
-Bine, am sa iti spun, dar acum fa nani, altfel..
-Stiu, stiu nu ma voi face bine.e
Kevin iesise din camera, dar eu nici nu ma chinuiam sa dorm, nu mai vroiam pur si simplu sa stau in pat ma simteam mai puternica , intr-un fel sau altul.
Pe noptiera telefonul meu vibra nervos.Primisem un mesaj cu numar necunoscut. Mesajul era ciudar, dar tot simtem ca era scris de un om nebun.<< In sfarsit paltesti pentru raul facut micuta mea asasina, dar asta nu e totul. Sa vedem poate data viitoare ne vom intalni...la inmormantarea ta.
                                                                                     
                                                                                                    Cu drag -C>>
Un fioar de gheata in traversa sira spinarii, nici nu stiam ce sa mai cred, vroiam sa cred ca e  mare gluma dar ceva imi spunea ca ma inselam. Gandurile imi erau atat de amestecate si de confuse icat cazusem intr-un somn agitat cu multe cosmaruri in care eu ma aflam la propria inmormantare.

2 Amintiri

                             Stiam ca nu e Caleb, dar suferinta pricinuita de pierderea lui m-a facut sa il regasesc aproape in orice baiat pe care il intalneam ,chiar daca semanau sau nu cu el. Era felul meu e de a reusi sa traiesc respingand moartea lui, era tot ce imi mai ramasese...visul. In adancul inimii stiam ca e mort, dar nu suportam sa  aud ca el , cel fara de care nu concepeam viata, sa treaca in nefiinta. Eram fascinati amandoi de iubirea magica ce ne lega, atunci cand ,eram sub acelasi acoperis bataile inimilor noastre se accelerau, iar amandoi auzeam bataile celuilalt, chair daca ne aflam la zeci de metri departare.
                           Ma uitam la acest "adormit" si incercam sa im explic de ce seamana cu Caleb, dar nu puteam, ma gandeam la legaturi de sange sau poate erau doar prieteni foarte vechi, oricum nu mai conta.
                           -Trebuie sa plec. Am tecut pur si simplu de el si am plecat, nu incercase sa se opuna sau sa astepte sa ii dau un raspuns l-a intrebare pe care mi-a pus-o. Ma grabeam sa ies cat mai repede posibil din aceea casa, cand mi-am adus aminte ca mi-am uitat postea in camera lui Marco, nu aveam nimic important doar arma pt care nu aveam permis, un card de indentitate fals si un permis de conducere la fel de fals.
                          Am intrat in aceea camera ,dar nu am reusit sa nu intalnesc privirile muribundului, ochii lui se proptiserea in ai mei rasunandu-mi im minte utimile lui cuvinte:"Perfecta sincronizare!", buzele lui schitau un zambet de om resemnat, ma gandeam ca trebuia sa moara din cauza mea, dar intr-un mod diferit, fara ca sangele lui sa fie improscat in toata camera. Nu inteleg de ce nu a incercat sa fuga daca stia ca o sa moara, toate intamplarile din ultima vreme erau un perfect mister pentru mine si poate singurele persoana care ar fi putut sa im spuna ce se intampla...s-a dus

.                        La iesirea din camera am simtit un deja-vu, "adormitul" imi bloca ,din nou, iesirea.

-Ce i-ai facut?

Voiam sa ii spun ca nu am fost eu ,dar ma oprise inainte de a deschide gura.

-Nu ai fost tu, mai bine ai pleca cat mai repede! tonul ii se inalta ,de parca ,tot alcoolul pe care il consumase se evaporase din sange la vedere mortului. Am plecat fara a mai zice nimic, intrasem in masina hoatarata s  sa ajung ct mai repede la hotel pentru ca maine sa plec din Catania, un oras de pe Insula Sicilia.

Nu ma indepartasem nici cu 100 m de casa  lui Marco cand cladirea in care in urma cu cateva minute  explodase , am accelerat fara sa ma  mai uit inapoi. Ma gandeam daca Adormitul iesise din casa, ar fi trebuit sa nu imi pese, dar imi pasa. 

Nu am inchis un ochi toata noaptea. In sfarsit plecam de aici, eram destul de agitata fiind ca ma inapoiam acasa cu acte false, cand am venit totul a decurs (aproape) conform planului, nimeni nu banuise ca actele imi sunt false si nici acum ,reusisem sa trec de autoritati.

Ajunsa acasa moarta de oboseala, am dat peste fratele meu Kevin, pe care nu il mai vazusem de aproximativ un a o luna, eram fericita, inca incercam sa imi dau sema ce se intampla intre el si tata pentru ca in urma unor discutii Kevin, a plecta, definitiv din casa ,de la varsta de nici 17 ani.In camera mea totul era la locul lui, dar pe biroul meu ceva era in plus. Incruntata m-am dus sa vad ce este si am dat de un plic. Plicul continea foarte multe poze, uitandu-ma le el panica ma cuprinsese era cu mine si Marco ,toate , iar pe deasupra erau si multiplicate.Pozele erau insotite si de un mesaj scris de mana pe care nu il cunosteam:
                                   <<Te-am vazut!
                                                                        -C>>
Semnatura -C, era doar o initiala exact ca in serialul Pretty little liars.Initiala provenea de la numele lui Caleb!!