2 Amintiri

                             Stiam ca nu e Caleb, dar suferinta pricinuita de pierderea lui m-a facut sa il regasesc aproape in orice baiat pe care il intalneam ,chiar daca semanau sau nu cu el. Era felul meu e de a reusi sa traiesc respingand moartea lui, era tot ce imi mai ramasese...visul. In adancul inimii stiam ca e mort, dar nu suportam sa  aud ca el , cel fara de care nu concepeam viata, sa treaca in nefiinta. Eram fascinati amandoi de iubirea magica ce ne lega, atunci cand ,eram sub acelasi acoperis bataile inimilor noastre se accelerau, iar amandoi auzeam bataile celuilalt, chair daca ne aflam la zeci de metri departare.
                           Ma uitam la acest "adormit" si incercam sa im explic de ce seamana cu Caleb, dar nu puteam, ma gandeam la legaturi de sange sau poate erau doar prieteni foarte vechi, oricum nu mai conta.
                           -Trebuie sa plec. Am tecut pur si simplu de el si am plecat, nu incercase sa se opuna sau sa astepte sa ii dau un raspuns l-a intrebare pe care mi-a pus-o. Ma grabeam sa ies cat mai repede posibil din aceea casa, cand mi-am adus aminte ca mi-am uitat postea in camera lui Marco, nu aveam nimic important doar arma pt care nu aveam permis, un card de indentitate fals si un permis de conducere la fel de fals.
                          Am intrat in aceea camera ,dar nu am reusit sa nu intalnesc privirile muribundului, ochii lui se proptiserea in ai mei rasunandu-mi im minte utimile lui cuvinte:"Perfecta sincronizare!", buzele lui schitau un zambet de om resemnat, ma gandeam ca trebuia sa moara din cauza mea, dar intr-un mod diferit, fara ca sangele lui sa fie improscat in toata camera. Nu inteleg de ce nu a incercat sa fuga daca stia ca o sa moara, toate intamplarile din ultima vreme erau un perfect mister pentru mine si poate singurele persoana care ar fi putut sa im spuna ce se intampla...s-a dus

.                        La iesirea din camera am simtit un deja-vu, "adormitul" imi bloca ,din nou, iesirea.

-Ce i-ai facut?

Voiam sa ii spun ca nu am fost eu ,dar ma oprise inainte de a deschide gura.

-Nu ai fost tu, mai bine ai pleca cat mai repede! tonul ii se inalta ,de parca ,tot alcoolul pe care il consumase se evaporase din sange la vedere mortului. Am plecat fara a mai zice nimic, intrasem in masina hoatarata s  sa ajung ct mai repede la hotel pentru ca maine sa plec din Catania, un oras de pe Insula Sicilia.

Nu ma indepartasem nici cu 100 m de casa  lui Marco cand cladirea in care in urma cu cateva minute  explodase , am accelerat fara sa ma  mai uit inapoi. Ma gandeam daca Adormitul iesise din casa, ar fi trebuit sa nu imi pese, dar imi pasa. 

Nu am inchis un ochi toata noaptea. In sfarsit plecam de aici, eram destul de agitata fiind ca ma inapoiam acasa cu acte false, cand am venit totul a decurs (aproape) conform planului, nimeni nu banuise ca actele imi sunt false si nici acum ,reusisem sa trec de autoritati.

Ajunsa acasa moarta de oboseala, am dat peste fratele meu Kevin, pe care nu il mai vazusem de aproximativ un a o luna, eram fericita, inca incercam sa imi dau sema ce se intampla intre el si tata pentru ca in urma unor discutii Kevin, a plecta, definitiv din casa ,de la varsta de nici 17 ani.In camera mea totul era la locul lui, dar pe biroul meu ceva era in plus. Incruntata m-am dus sa vad ce este si am dat de un plic. Plicul continea foarte multe poze, uitandu-ma le el panica ma cuprinsese era cu mine si Marco ,toate , iar pe deasupra erau si multiplicate.Pozele erau insotite si de un mesaj scris de mana pe care nu il cunosteam:
                                   <<Te-am vazut!
                                                                        -C>>
Semnatura -C, era doar o initiala exact ca in serialul Pretty little liars.Initiala provenea de la numele lui Caleb!!