5Nu din nou!

Nu mai aveam niciun motiv sa  raman la scoala asa ca am chiulit la ultimile ore si m-am indreptat spre... casa.. nu tu spre un bar sau vreun club ca oricare adolescent ,care trage chiulul.Acasa l-am gasit pe Kevin pregatit pentru plecare, imi parea rau ca pleaca, in ultima vreme il vedeam foarte  rar.Vazandu-l mi-am amintit de perioada copilariei, in aceea perioada cand nu ne intelegeam deloc ca, de altfel, ca orice frate cu sora lui.Ne certam in fiecare zi si nu era chip sa mancam in aceeasi camera pentru ca ne bateam cu mmancare ,toate acestea pana intr-o zi, in aceea zi Dumnezeu ne-a facut sa ne intreebam de ce ne certam si cum nici unul dintre noi nu avea un raspuns argumentat am devenit cei mai buni prieteni pe langa faptul ca mai eram si frati.
 Kevin isi pregatea bagajul fiind foarte mult deoarece venise acasa pentru o scurta perioada la rugamintile mamei care vazandu-ma in starea acesata a considerata ca bunul meu frate m-ar ajuta sa imi revin din satrea de nostalgie in care ma aflam.Si avuse drepatate zilele alaturi de el sunt, pentru mine, mai linistitoare, ma face sa nu mai ma simt singura, dar acum vazandu-l ca pleaca un nod in fat imi strangula vocea. 

-Buna Kevin, dar pleci? vocea mea era mai indurerata decat am crezut

-Da ,trebuie !tonul era mai bland ca de obicei, stiam ca nu vroia sa plece, dar ceva il impiedica sa mai stea aici , cu noi, cu mine.

-Imi esti dator sa stii ca ai promis ca imi vei spune de ce nu mai stai aici si de ce nu ami vorbesti cu tata. Spune-mi el  e de vina, el ti-a facut asta? Si te rog nu ma minti pentru ca deja imi este foarte greu vazandu-te din an in Pasti!

-Bine iti voi spune, dar  nu am foarte mult timp am un avion de prins. O mai tine minte pe Lindsay Hale?

-Da…a fost prima ta prietena nu?

-Da eram mai mult decat prieteni.

-Mi-am dat seama chiar daca tu nu voiai sa recunosti.

-As fi vrut daca as fi putut, tata nu era de acord cu relatia noastra asa ca a incercat cat de mult a putut sa ne desparta, dar  vazand ca nu poate a renunutat, cel putin noi asa am crezut ,pana cand  Lindsay a ramas insarcinata.

Probabil fata imi trada surpinderea, chiar nu imi era greu sa imi dau seama ce ii facuse tata.

-Lindsay a avortat?

-Nu, nu era decisa daca ea chiar  vrea sa renunte la copil , dar dupa si-l dorea nespus de mult si eu nu aveam nimic impotriva deciziei lui in fond era parte din mine si din ea. Tata a incercat sa -o oblige sa avorteze, dar Lindsay nu era proasta asa ca a luptat pentru copilul nostru.

-A reusit sa il pastreze?

-Da, dar nu era asta problema si ce facea dupa? Tata a amenintat-o in fel si chip si a reusit sa o faca disparuta, nu mai stiu nimic de ea de trei ani si ma doare pentru ca am iubit-o si inca o iubesc si cel mai mult ma doare faptul ca am un  copil pe care nu am putut sa il vad cum creste si incep sa cred ca nu am sa il vad vreodata. Tu stii da cat timp ii caut fara sa stiu nimic de ei?ii simteam tristetea in glas ,iar ochii ii erau umezi.Eram decisa  sa il ajut fie ca vrea sau nu, dar pentru inceput l-am luat in brate, iar de restul imi voi da incetul cu incetul seama de ce  trebuie sa fac chair daca va trebui sa cotrobai prin lucrurile tatei sau chiar sa il intreb pe el.

-Nu meritai sata Kevin tata a gresit mult, dardaca vrei te pot ajuta ,daca tata a facut ceva ca sa nu poti da de ei stiu unde sa gasesc informatii.

-Si daca spun ca am sa te impiedic,nu o sa continui sa faci ceea ce ai de gand sa faci? Isi ridicase spranceana in stilul lui caracteristic de dectectiv si de frate mai mare.

-Desigur ca …nu!

-Ma gandeam eu, daca afli ceva spune-mi ,acum trebuie sa plec.Si aaa… merci chiar ma ajuta nu am putut sa vorbesc cu nimeni despre asta. Pa surioara!

-Pa Kevin!

Ma gandeam sa ma apuc de cotrobait prin lucruruile tatei, dar exact atunci  am vazut masina parintilor parcand in fata casei “La naiba”.Offf..chiules si eu odata de la scola...ma rog, nu chiar odata, si sunt prinsa.Imi luasem geanta imediat si cand se ies pe usa ma bufnisem de mama.

-Oouu…scumpo ce faci? Nu ar trebui sa fii la scoala la ora asta?

-Aaa…mi-am uitat eseul la engleza si trebuia predat azi. Mai vorbim cand vin acasa acum nu am timp.ii spusem totul in fuga si in timp ce o sarutasem pe obraz.

Cum la ore nu ma duceam imi gasisem altceva de facut sa imi spionez noul professor de mate. Ce e? Trebuie sa aflu ce vant il aduce pe aici,dar inainte de a urca in masina ii auzisem pe parintii mei vorbind,probabil, despre mine.

-Arata groaznic.

-Are nevoie de ajutor.

-Daca nu isi revine vom vorbi serios cu ea si vom vedea cum vom proceda.

Hopa ..va trebui, macar, sa ma prefac ca sunt mai bine pentru ca altfel voi sfarsi la psiholog sau si mai rau la psihiatru.Imi lasase-m gandurile deoparte si ma indreptam spre parcare scolii, dar imediat mi-am dat sema ca profesorii au parcarea in cealalta parte si eu voi ramane mult si bine aici asteptand ca el sa plece cand el deja plecase .

Asteptarea e chinuitoare, mai sunt doua ore pana cand se termina programul scolar, asa ca din lipsa de ocupatie mi-am facut de lucru cu oglinda si da parintii mei aveau dreptate…sunt ingrozitoare.Am cearcane si privirea de om salbatic si ochii injectati cu tristete si sa nu mai vorbim de tenul super uscat.Nu am fost niciodata atat de neglijenta ,norocul meu e ca in masina am inca trusa de make-up, aplicandu-mi un strat de fond de ten si suliniindu-mi ochii cu un creion dermatograf si rimel.Hainele mele sunt la fel de oribile,mi-am dat jos hanoracul de marimea XXL  care imi este prea mare ramand intr-un top negru simplu ,dar elegant si colanti, dar am inlocuit hanoracul cu o jacketa neagra din piele care se pare ca a ramasa de ceva vreme in portbagajul masinii la fel si o pereche de botine.Cine a spus ca haina nu il face pe om are ce a mai mare dreptate, ma simteam chiar mai rau, ma simteam ca pomul de craciun, imi venea sa arunc toalele alea de pe mine si sa revin inapoi la hanoracul meu in care ma simteam in siguranta.
Toata grija pentru aspectul meu facuse ca timpul sa se scurga mai repede in asa fel inacta programul scolara se terminase, iar Troy Robinway trebuia sa apara din orice clipa.
Atentia imi fusese luata de telefonul meu care incepuse sa vibreze trezindu-ma din reverie. Primisem un mesaj:
            <<Imi cer scuze ,micuta mincinoasa...ups..asasina, ca te deranjez ,dar mmm...vreau sa faci ceva pentru mine ii vei spune profului tau adevarul.Si vei spune ca tu ai declansat explozia  si ca tu l-ai impuscat pe Marco.In fine ,intelegi tu, asasino, vei da vina pe tine!

                                                                                                                        -C!
Ps:Daca nu faci asta,voi trimite cateva fotografii frumoase cu tine si Marco politiei!>>